Amanda

CHAPTER: III. 

În drumul lor spre Ruinele Alamar în speranța să găsească niște răspunsuri mai profunde, Amanda avansa în pași mici uitându-se în jur și gândindu-se la cât de mult s-a schimbat viața ei în ultimele zile. Pentru un mic moment se gândise la casa ei și la părinții care au crescut-o, imediat îi dădeau și lacrimile făcându-și griji că există șansa să nu-i mai vadă niciodată dar asta nu a oprit-o să-și continue călătoria și promisiunea făcută față de Mirium.
-Of Mirium, oare cât mai avem de mers până ajungem, am obosit și îmi este foarte foame! Strigă Amanda la Mirium în timp ce se așează pe o piatră.
-Nu știu Amanda, stai să-l întreb pe Alistar să văd ce spune. Îi răspunde Mirium cu un calm terifiant.
-Alistar! Cât timp mai trebuie să parcurgem în aventura aceasta ca să ajungem la destinația noastră? Întreabă Mirium prinzându-l pe Alistar de umăr.
-Nu mai avem așa de mult, este exact după munții aceia din față dar putem merge pe două drumuri, ori ocolim muntele și în felul acesta ocolim și pericolele de pe el, singurul dezavantaj ar fi că lungim drumul cu încă o zi de mers. Îi răspunde Alistar în timp ce îi arată indicații cu mâinile.
-Și dacă mergem prin el, ce pericole ne-ar putea aștepta? Întreabă Mirium curios și totuși intrigat.
-De la poalele muntelui o să avem surprize, se zvonește că există un fel de creatură uriașă cu o mușcătură distrugătoare și gheare ce pot tăia săbile și oasele. Îi spusă Alistar de parcă îi recita o poveste.
-Perfect, mergem prin munți pentru că nu vreau să adăugăm încă o zi, oricât de amuzant ar suna asta. Îi explică Mirium în timp ce se îndepărtează de Alistar.
-Ați auzit băieți, mergem prin munți! Strigă Alistar la soldați în timp ce arată cu mâna drumul din față.
Mirium se întoarce la Amanda cu o față zâmbitoare și puțin diabolică.
-Mai avem o jumătate de zi Amanda. Crezi că mai reziști? O întreabă Mirium pe Amanda în timp ce se așează lângă ea pe piatră.
-O jumătate de zi?! Strigă Amanda agitată în timp ce-și pune mâinile în cap.
-Haide că nu mai este așa mult, vrei să te duc în brațe? Întreabă Mirium în timp ce se ridică să-i ofere Amandei o mână de ajutor.
-Haha! Amuzantule, îți arăt eu cine trebuie cărat în brațe. Îi răspunde Amanda sarcastic ridicându-se de pe piatră de una singură.
Ajunseră la poalele muntelui și din prima clipă au observat că nu se aud deloc păsărele sau orice fel de animal.
-Dacă auziti un sunet, nu vă uitați înapoi, pur și simplu fugiți! Le spusă Crain pe un ton amenințător.
Mirum îl dădu-se pe Crain de o parte și avansase primul în munte, încercând să-și dovedească bărbăția în fața Amandei.
-Pf, te rog! Dacă apare vreo creatură, am să o rezolv eu cu un singur pumn. Îi răspunde Mirium la Crain cu un zâmbet de câștigător.
Strcurându-se printre copacii cu scoarța ascuțită și cu crengile lăsate în jos de parcă au obosit să-și țină frunzele spre cer, Amanda reușește să se rănească la șoldul stâng în timp ce evita o creangă gata să pice din copac.
Mirium când auzise țipătul Amandei, fugii spre ea într-o grabă de parcă ar fi fost pentru prima dată când o vede după 20 de ani.
-Amanda, ce ai pățit?! Strigă Mirium în timp ce încearcă să dezvăluie rana.
-E doar o zgârietură, stai liniștit și haide să continuăm drumul, mai avem puțin de mers până în vârf. Îi răspunde Amanda punându-și mâna pe rană și mergând înainte.
Ajunseseră în mijlocul muntelui fără să întâlnească nici o creatură care să-i atace înafară de copaci.
-Vezi Alistar? Nu ai de ce să te temi, totul este bine atâta timp cât ești cu mine. Îi reproșează Mirium la Alistar într-un glas de atotputernic.
-Da, ai dreptate. Îi răspunde Alistar dându-și ochii peste cap.
Au avansat încă vreo 30 de pași și aud o crenguță rupându-se chiar într-un mic tufiș din fața lor.
-Ha! Probabil e o veveriță pierdută. Spusă Amanda în tip ce se sprijinea de un copac subțire.
-Aici nu există animale de nici un fel deci ce s-a auzit acolo clar nu este o veveriță. Răspunse Alistar în timp ce se aproprie cu pași mărunți de tufiș scoțându-și sabia din teacă.
-Arată-te, orice ai fi! Strigă Alistar cu sabia îndreptată spre tufiș.
Din tufiș ieșise un bătrânel cu un baston spunând să nu-l atace.
-Stați! Nu atacați, nu știu cum am ajuns aici! Strigă bătrânelul apropriindu-se de grupă.
-Cine ești și ce cauți aici de unul singur? Întreabă Crain în timp ce era gata să tragă cu arcul la o mișcare mai bruscă făcută de bătrânel.
-Nu am posibilitatea de a-ți răspunde la nici una dintre întrebări deoarece nu am nici cea mai vagă idee. Răspunde bătrânelul în timp ce se sprijină de baston.
-Văd că aveți o tânără femeie rănită, pot să mă uit să văd dacă o pot ajuta? Întreabă bătrânul în timp ce avansează cu pași mici.
-Cum crezi că poți ajuta dacă tu nici măcar nu știi cine ești? Îl interoghează Alistar avansând un pas înainte și în urma lui toți soldații gata să-l atace pe bătrânel.
-Păi, poate nu știu eu cine sunt și ce caut aici dar încă știu cum să vindec o mică rană. Le răspunde bătrânul râzând.
-Bine, haide și ajut-o dacă crezi că ești în stare. Îi spusă Mirium uitându-se la Alistar.
Bătrânelul se apropie încet de Amanda în timp ce Alistar și restul soldaților sunt cu ochi de vultur pe el deoarece bătrânelul lasă de dorit.
Alistar stătea prost cu încrederea în oameni dubioși chiar dacă pe Amanda și pe Mirium i-a crezut oameni cum se cade.
-Psst! Mirium, de ce l-ai lăsa să se aproprie de cea mai vulnerabilă persoană din grupă, o poate ataca în orice clipă sau mai rău. Îi șoptește Alistar la Mirium.
-Pentru că pare a fi inofensiv și chiar aș vrea să o văd pe Amanda înapoi pe picoarele ei. Răspunde Mirium în timp ce se uită la Amanda.
Bătrânelul îi dezvăluie rana Amandei și se mirase că încă este în viață, pierduse o groază de sânge iar rana este foarte adâncă în abdomen. În mod normal ar trebui pansată cu o fașă și strânsă cu un șnur ca să oprească hemoragia, dar ei nu aveau nici una dintre acestea așa că bătrânul o atinsă cu bastonul său și nu se întâmplase nimic.
-Gata, e bine! A strigat bătrânul ridicându-se de lângă Amanda.
-Cum să fie bine, nu vezi că încă sângerează și rana este deschisă? Credeam eu că ești o figură, dar nici dus cu pluta în halul acesta. Îi răspunde Alistar dându-l la o parte de lângă Amanda și încercând el să o ajute.
-Cum spui tu, Ali! Strigă bătrânul râzând.
-Cum mi-ai spus? Îi răspunde Alistar ridicându-se de lângă Amanda și apropiindu-se de el.
Mirium încearcă să intervină dar Alistar îl împinge și pe el și încearc să sară la luptă dar bătrânul mișcă bastonul de la stânga la dreapta și în aruncă pe Alistar într-un copac. Restul soldaților sar și ei la luptă iar bătrânul îi învinge pe toți cu o singură trântire a bastonului în pământ.
-Ce naiba ești tu?! Strigă Mirium la bătrân aprizându-și pumnul și încercând să atace.
Bătrânul spune o incantație și îi stinge pumnul lui Mirium în timp ce frunzele creează o frânghie și în leagă de un copac.
-Eu? Eu sunt un mic servitor al Șamanului, dar tu cine ești și de unde ai puterea aceea? Întreabă bătrânelul curios.
-Ajut-o pe Amanda și am să-ți spun. Îi răspunse Mirium uitându-se la Amanda cum stă pe jos secată de lichide.
-Oh, am uitat să spun și incantația, greșala mea. Spusă bătrânelul în timp ce se îndepărtează de Mirium.
Bătrânelul se ținuse de cuvând și o vindecă pe Amanda, o simplă vrajă și era ca și nou de parcă rana nici nu existase.
-Bun, acum tu, spune-mi de unde ai această putere! Strigă bătrânelul în timp ce aproprie bastonul de Mirium.
Amanda când văzu-se ce se întâmplă, se duce la bătrânel și îi incearcă să ia bastonul ca să-l lase pe Mirium în pace, dar bătrânelul repede spunând o incantație încearcă să o arunce pe Amanda la fel ca pe restul soldaților, dar dintr-un miracol aceasta nu funcționă și aceasta reușește să-i smulgă bastonul din mână.
-Ce? Cum este posibil așa ceva? Întreabă bătrânul nedumerit de situație.
-Posibil ce? E doar un baston. Îi răspunde Amanda în timp ce se joacă cu el rotindu-l de colo în colo.
-Nu înțelegi, bastonul acela este creat din copacul Șamanului, are puterea tuturor elementelor magice și doar o singură ființă poate să reușească să îi ocolească puterea. Spusă bătrânelul în timp ce merge spre vârful muntelui.
-Veniți cu mine, repede! Strigă bătrânelul.
Cei doi au început să meargă după bătrânel sperând să găsească mai multe răspunsuri având în vedere că au găsit doar mai multe întrebări.